joi, 19 martie 2009

Corul Doina din Sannicolau Mare







Cântecul este o portiţă către libertate.

Deviza lui Bella Bartok era:

„Cântă-mi şi-îţi zic frate”.

Ca o mândrie conştientă sună constatarea că, aici în Banatu „ cântă tot natu”, că e leagănul cântecului românesc, cântec născut din durere, din veselie, din dor, din mulţumire, din bogata sa viaţă sufletească, creaţie spontană şi colectivă a mulţimii anonime şi pentru cei mulţi.

În acest context, începând cu anul 1838, folclorul sânmiclăuşan începe să se constituie în forme organizate, ducând la apariţia formaţiilor corale şi lăutăreşti.

Din informaţiile orale, culese de la bătrânii localităţii, în anul 1838, a luat fiinţă corul, format din 18 iobagi tineri, la iniţiativa dascălului Simion Andron. Acest cor a început să cânte pe două voci, în limba slavonă şi greacă, în ziua de Paşti, 1839, pentru prima dată în localitate, lucru nemaipomenit până atunci.

Stimulat de aprecierile făcute, dascălul Simion Andron compune corul din trei voci, în limbile română, sârbă şi slavonă. Concertele tinerilor iobagi au creat o mare bucurie cetăţenilor, iar vestea s-a dus în toate satele din jur. Corul funcţionază pâna la revoluţia de la 1848, când, tineretul iobag ia parte la răscoala din Sânnicolau Mare, împotriva sbirilor grofului, iar o parte din tineri s-au înrolat în armata lui Kosuth.

Corul îşi reia activitatea în anul 1885, sub conducerea învăţătorului Gheorghe Bunei, care nu avea experienţa necesară, astfel că, în anul 1858, cantorul bisericii catolice, învăţătorul Iosif Keszler pune bazele constituirii viitorului cor Doina. Corul avea în instruirea sa un harmonim( probabil acordeon).

Anul 1881 a marcat trecerea de la instruirea rudimentară, „ după ureche”, la instruirea sistematică şi trecerea de la cântatul pe 3 voci, la cântatul pe 4 şi 5 voci.Corul prezintă primul concert în localul „ La românul vesel”( Vig Vlah).

Începând cu 1883, corul va lua parte la toate evenimentele importante din comună: onomastici, botezuri, înmormântări la familiile coristelor, cunoscuţi, apropiaţi şi la locuitori de alte naţionalităţi. Una dintre cele mai reuşite manifestări ,la care a luat parte reuniunea de cântări şi cetire Doina a fost serbarea câmpenească din 1896, din pădurea Zăbrani, la care a participat corul din localite, echipa căluşarilor şi orchestra de copii. Notabilităţile, din judeţ şi imperiu prezente, au rămas profund impreşionaţi de reuşita corului.

În septembrie 1903, în zilele de 19,20,21, cu ocazia sfinţirii bisericii din localitate, are loc o mare serbare, unde se organizează şi un concurs de coruri, creând în localitate una din cele mai frumoase serbări, unde au participat, pe lângă locuitorii comunei şi sute de ceteţeni din localităţile din jur.

În 1890, Dr. Nistor Oprean înaintează forurilor superioare maghiare, rugămintea de a aproba statutul de funcţionare al corului, care va fi aprobat abia în 1907.

În anul 1906, corul Doina este invitat la Bucureşti, la concursul corurilor de la Arenele Romane, unde obţine diploma specială şi medalia de aur, iar coriştii, medalia de argint şi o croazieră pe Marea Neagră de la Constanţa la Constantinopol.

În 1910, se înfiinţează primul cor german, iar in 1923, corul „Carmen”, dirijat de Gheoeghe Andraş.

În 1924, ia fiinţă corul „Şoimii României”, care în 1934 se uneşte cu corul Doina. În anul1902 ia fiinţă corul „Tinerimea Română”,care ulterior se va uni cu corul Doina.

În localitate, între anii 1923- 1933, mai existau „ Corul Meseriaşilor” de diferite naţionalităţi, „Corul Minune” al elevilor de la şcoala primară, „ Corul Asociaţiei Studenţilor Banatului”, secţia Sânnicolau Mare( 1922-1930).

În 20 august 1919, la orele 15, o companie din R105 infanterie, de la Braşov, sub comanda Locotenentului Luca Nicolescu, originar din Râmnicu-Vâlcea, cu 100 de călăreţi români îmbracaţi în costume naţionale, intră pentru prima dată în istoria acestui plai românesc, în entuziasmul şi uralele a peste 6000 de oameni.

Pentru prima dată, corul Doina, alături de cetăţeni, a cântat imnul de azi al României, „ Deşteaptă-te române”.

La 11 septembrie 1925, în prezenţa ministrului culturii Octavian Goga, la dezvelirea bustului lui Mihai Eminescu, corul Doina, unit cu alte coruri ce aveau peste 500 de voci, au slăvit în cântec şi poezie pe marele poet al neamului nostru.

La 20 septembrie 1920, corului Doina îi este inmânat „ Drapelul corului”, cadou al emigranţilor români, plecaţi din localitate în SUA, începând cu 1900.

Activitatea corului Doina se desfăşoară prin acţiuni şi activităţi benefice oraşului, care începând cu 1940 îşi încetează activitatea până în 1947, când se înfinţează din nou pe lângă Căminul Cultural.

Între anii 1947-1957, corul Doina şi-a desfăşurat activitatea în localităţile din raionul Sânnicolau Mare.

Prin iniţiativa inimoşilor corişti şi dirijori, în anul 1958 la 20 mai, corul Doina a sărbătorit 100 de ani de existenţă.

Cu ocazia centenarului, corul Doina a fost decorat, prin Decretul-lege Nr.472/1958, conferindui-se „Ordinul Muncii clasa a II-a”, ca o răsplată a muncii acestor oameni minunaţi, care au dus faima oraşului.

În perioada 1958-2003, corul Doina participă la diferite festivaluri, concursuri şi spectacole în ţară şi în străinătate, obţinând premii, admiraţie şi faima unui minunat orăşel. În anul 2003, când trebuia să se sărbătorească 145 de ani de existenţă, aleşii urbei demit pe ultimul lor dirijor, inimosul profesor Rdu Gheorghe şi astfel încetează cel mai important for cultural de mândrie şi pestigiu local şi naţional.

Corul Doina devenise o adevărată şcoală cetăţenească pentru locuitorii oraşului, iar în cântec, pe lângă valoarea artistică avea şi o mare valoare educativă.

La ora actuală, fostul dirijor , profesorul Radu Gheorghe se preocupă de un muzeu al corului Doina şi probabil o monografie a acestuia şi are dorinţa sfântă de a reînvia tradiţia corului Doina.

Se pune întrebarea firească de către cetăţenii oraşului: „ De ce nu mai există corul Doina?”, cor care ne-a dus faima în ţări ca Germania, Austria, Ungaria şi oraşele României; răspunsul este acela că aleşii locali nu au înţeles că, fără cultură viaţa unei comunităţi cade în derizoriu.

Speranţa reînvierii corului Doina este anul 2004, când noii aleşi locali vor trebui să înţeleagă că, fără cultură nu ne putem integra în marea familie europeană.

Românii americani, în vremuri grele, între anii 1900-1930, au creat, acolo în SUA, corul Doina cu cântecele sale, denumit ulterior Atanasie Lipovan.

Redăm câteva din versurile dedicate de intelectualii oraşului, corului Doina:

„ Pe cerul nostru Doina a fost stea,

Mai lucitoare printre stele-o mie,

Părinţii noştrii au crezut în ea,

Noi vom slăvi-o până în vecie”

„ În focul luptei pentru libertate,

Acum un veac şi jumătate strămoşii au luptat,

Un cor şi-au înfinţat pentru dreptate,

Şi cu succese l-au încununat.”

„ Trăieşte Doina mare sărbătoare,

Un veac şi jumătate de melodii colindă sus,

În cântec la hotarul de-apus,

Înalţă steag Sânnicolau Mare.”

Aprecierea corului Doina in presa germana (traducere)

Aducem în ceasul simţirii noastre, piosul nostru omagiu de recunoştinţă faţă de dirijorii şi membrii corului, de-a lungul celor 145 de ani de existenţă.